­čç╣­čçę Interferenta Poezie-Rugaciune: Ana Blandiana

ÔÇŁDumnezeu al libelulelor, al fluturilor de noapte,

Al cioc├órliilor ╚Öi al bufni╚Ťelor,

Dumnezeu al râmelor, al scorpionilor

╚śi al g├óndacilor de buc─ât─ârie,

Dumnezeu care i-ai ├«nv─â╚Ťat pe fiecare altceva

╚śi ╚Ötii dinainte tot ce i se va ├«nt├ómpla fiec─âruia,

A╚Ö da orice s─â ├«n╚Ťeleg ce-ai sim╚Ťit

C├ónd ai stabilit propor╚Ťiile

Otr─âvurilor, culorilor, parfumurilor,

Când ai așezat într-un cioc cântecul

╚śi ├«n altul cronc─ânitul,

╚śi-ntr-n suflet crima ╚Öi ├«n altul extazul,

Aș da orice, mai ales, să știu

Dacă ai avut remușcări

C─â pe unii i-ai f─âcut victime ╚Öi pe al╚Ťii c─âl─âi,

Egal de vinovat fa╚Ť─â de to╚Ťi

Pentru c─â pe to╚Ťi i-ai pus

├Än fa╚Ťa faptului ├«mplinit.

Dumnezeu al vinov─â╚Ťiei de a fi hot─âr├ót singur

Raportul între bine și rău,

Poezia Anei Blandiana este, probabil, unul din cele mai puternice exemple pe care le putem da pentru teoria genurilor impure, sau cazurilor limit─â, unde nu putem distinge cu u╚Öurin╚Ť─â o tipologie textual─â clar─â, ├«ns─â putem vedea fenomene de interferen╚Ť─â a genurilor ├«n procesul de construc╚Ťie intern─â al sensului. Avem de-a face, f─âr─â doar ╚Öi poate, cu un act poetic: subiectul creator construie╚Öte o nou─â lume, intensional─â, prin reinterpretarea celei empirice ╚Öi nu vorbe╚Öte despre aceasta din urm─â. Viziunea subiectului ╚Öi ├«n╚Ťelegerea ordinii universale supuse voin╚Ťei lui Dumnezeu este doar una dintr-o paradigm─â foarte generoas─â de posibilit─â╚Ťi. Actul creator poetic ├«nsu╚Öi pleac─â de la dorin╚Ťa subiectiv─â de a-╚Öi explica viziunea asupra lumii cu toate problemele teologice ce decurg din aceasta. Nu se poate ignora, totu╚Öi, titlul poemului, ce ├«l declar─â, asumat, ca fiind rug─âciune. Nu o rug─âciune tradi╚Ťional─â, cu toate implica╚Ťiile ╚Öi presupozi╚Ťiile ei, a╚Öa cum am v─âzut, dar totu╚Öi cu elemente din aceasta.

Spre deosebire de poemul sec╚Ťiei trecute, aceasta reprezint─â o adresare direct─â lui Dumnezeu, a c─ârui nume apare, aproape evanghelic, de patru ori. Primele doua invoc─âri ale numelui Domnului stabilesc un cadru specific lumii ╚Öi universului de discurs al credin╚Ťei, ├«n care se recunoa╚Öte c─â Dumnezeul omnipotent ╚Öi omniscient este cauza primar─â a ordinii universale. El este astfel Dumnezeu ÔÇŁal libelulelor, al fluturilor de noapte / al cioc├órliilor ╚Öi al bufnitelorÔÇŁ, ÔÇŁal r├ómelor, al scorpionilor / ╚śi al g├óndacilor de buc─ât─ârieÔÇŁ, toate creaturi diverse, unele prad─â, altele pr─âd─âtoare, cu nimic signifiant ├«n comun ├«n afara faptului c─â sunt toate fiin╚Ťe vii ce ├«╚Öi datoreaz─â existen╚Ťa ╚Öi felul de a fi (posibilitatea fiin╚Ť─ârii ├«n moduri particular determinate) Divinit─â╚Ťii. ├Äns─â aten╚Ťie deosebit─â trebuie acordat─â diferen╚Ťelor; lumea poetic─â instituit─â este una a contrastelor imposibil de reconciliat de c─âtre puterea de ├«n╚Ťelegere a subiectului creator. Acesta ├«╚Öi asuma astfel limitarea, inferioritatea ├«n fa╚Ťa partenerului Divin de dialog, ceea ce, ├«n sine reprezint─â o tr─âs─âtur─â a sensului textual al rug─âciunii. Problema din perspectiva rug─âciunii pure, tradi╚Ťionale, nu vine sub nicio form─â din plasarea subiectului creator pe acela╚Öi picior de egalitate cu Dumnezeu, ci vine din chestionarea planului dup─â care acesta a instituit Universul. ├Än loc ca planul universal s─â fie acceptat pentru ceea ce este ╚Öi s─â fie l─âudat, cum este cazul lui Coleridge, lumea poetic─â imaginat─â este dominat─â de inegalit─â╚Ťi inerente ce o arunc─â ├«ntr-un haos al nedrept─â╚Ťii, pe care subiectul creator nu ├«l poate explica singur ╚Öi de aceea se instituie nevoia comunic─ârii cu Dumnezeu. Urmeaz─â un dialog de tragere la r─âspundere, de cerere de explica╚Ťii de la Cauzalitatea Primar─â pentru o ordine universal─â imperfect─â. Acest lucru nu este ne├«nt├ólnit, iar teologii tind s─â fie de acord c─â ╚Öi atunci c├ónd vrem s─â ne ÔÇŁcert─âmÔÇŁ cu Dumnezeu, suntem tot ├«n spa╚Ťiul rug─âciunii. Suntem de acord cu aceast─â tez─â ╚Öi vrem s─â o sus╚Ťinem din perspectiva teoriei instaur─ârii sensului textual.

A treia invocare direct─â a lui Dumnezeu vine cu analiza ╚Öi/sau descrierea elementelor principale ce constituie nemul╚Ťumirea subiectului creator cu privire la crea╚Ťia Divinului. Se pleac─â de la diferen╚Ťele epistemologice dintre oameni (ÔÇŁi-ai ├«nv─â╚Ťat pe fiecare altcevaÔÇŁ), foarte probabil generatoare de conflict ╚Öi de lips─â de ├«n╚Ťelegere interuman─â ╚Öi se intuie╚Öte problema filosofic─â a omniscien╚Ťei lui Dumnezeu ├«n versul ÔÇŁ╚śi ╚Ötii dinainte tot ce i se va ├«nt├ómpla fiec─âruiaÔÇŁ: dac─â Dumnezeu ╚Ötie dinainte ce i se va ├«nt├ómpla fiec─âruia dintre noi, este foarte greu, spre imposibil, a se putea demonstra ╚Öi reconcilia ├«n aceast─â paradigm─â ideea de liber arbitru, care este una din temele centrale ale filosofiei cre╚Ötine (╚Öi nu numai). Se revine apoi, imediat, la contraste ╚Öi inegalitate, iar vina pentru existen╚Ťa acestora este pus─â pe Dumnezeu: ÔÇŁce-ai sim╚Ťit / c├ónd ai stabilit propor╚ŤiileÔÇŁ ╚Öi ÔÇŁc├ónd ai a╚Öezat ├«ntr-un cioc c├óntecul / ╚Öi ├«n altul cronc─ânitulÔÇŁ.

C├óntecul ╚Öi cronc─ânitul, dou─â elemente amplificate apoi prin extaz ╚Öi crim─â, sunt rezultate venite de la fiin╚Ťe ce apar╚Ťin acelora╚Öi categorii, ├«ns─â sunt diametral opuse. Totu╚Öi, cazul crimei ╚Öi extazului, precum ╚Öi al victimelor ╚Öi c─âl─âilor, este fundamental diferit din cauza subiec╚Ťilor umani posibili, fa╚Ť─â de p─âs─ârile responsabile pentru c├óntec ╚Öi cronc─ânit. De╚Öi subiec╚Ťii umani sunt ├«nzestra╚Ťi cu con╚Ötiin╚Ť─â, inteligen╚Ť─â ╚Öi, mai presus de toate, liber arbitru, deci posibilitatea de a alege, ambele categorii de cazuri sunt tratate ca fiind identice ╚Öi sunt atribuite cauzalit─â╚Ťii Divine. Mai mult, ├«ntemeierea acestora sub forma perceput─â de subiectul creator este v─âzut─â ca un lucru r─âu, sugerat de folosirea termenului ÔÇŁremu╚Öc─âriÔÇŁ ╚Öi reprezint─â o ├«nchisoare din care nu se poate nicicum evada, deoarece Dumnezeu a pus toate elementele universale ÔÇŁ├Än fa╚Ťa faptului ├«mplinitÔÇŁ. Aici viziunea poetic─â ├«ncepe s─â se ├«ndep─ârteze c├ót mai mult de instaurarea unei lumi de credin╚Ť─â propriu-zis─â ╚Öi putem vedea de ce textul pune probleme tipologice mari, din punctul nostru de vedere. Pe de o parte, se accept─â existen╚Ťa lui Dumnezeu, calitatea acestuia de Creator ╚Öi cauzalitate universal─â prim─â ╚Öi rolul acestuia de Guvernant al lumii create, a c─ârei ordine ╚Öi desf─â╚Öurare trebuie s─â subscrie voin╚Ťei Sale. Pe de alt─â parte, se chestioneaz─â caracterul inerent bun al crea╚Ťiei ╚Öi al lui Dumnezeu ├Äns─â╚Öi. Aceasta provine din imposibilitatea comprehensiunii ordinii universale a╚Öa cum este ea ├«n╚Ťeleas─â de subiectul creator. S─â nu uit─âm, totu╚Öi, c─â subiectul creator absolut al poeziei ├«╚Öi obiectiveaz─â propria viziune, deci asta nu ├«nseamn─â c─â ne este redat─â singura posibilitate de a privi ordinea universal─â (c─â este redat ceva obiectiv) sau, mai mult, c─â posibilitatea comprehensiunii, chiar ╚Öi ├«ntr-o astfel de viziune, nu poate veni niciodat─â. Avem de-a face cu un proces epistemologic care pleac─â de la anumite presupozi╚Ťii ce contrariaz─â credin╚Ťa adev─ârat─â, clar─â, dar r─âspunsurile c─âutate pot schimba radical aceste presupozi╚Ťii ╚Öi pot schimba viziunea subiectului creator. Ele pur ╚Öi simplu nu sunt acolo ├«nc─â. Probleme puse ├«n lumea instaurat─â de poezie au un oarecare caracter general, ├«n sensul ├«n care ele vor fi ap─ârut ╚Öi la mul╚Ťi (dac─â nu la to╚Ťi) subiec╚Ťii cititori ce vor c─âuta s─â reconstruiasc─â, ├«n propria lor dimensiune intern─â, sensul textului. Teologia cre╚Ötin─â ╚Öi ├«nv─â╚Ť─âturile bisericii adreseaz─â aceste probleme ╚Öi ofer─â r─âspunsuri reconciliatoare, ├«ns─â con╚Ťinutul lor poate face obiectul doar unei lucr─âri de apologetic─â/teologie cre╚Ötin─â, ce se ├«ndep─ârteaz─â prea mult de la paradigma noastr─â teoretic─â. Ce trebuie s─â urm─ârim este c─â faptul chestion─ârii inten╚Ťiilor sau planului Creatorului admite c─â exist─â un Creator; a╚Öaz─â peste lumea instaurat─â misterele religioase ale Universului ca ╚Öi crea╚Ťie ╚Öi ale voin╚Ťei lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere, caracterul religios al textului este indiscutabil. Am precizat ├«nainte c─â aceast─â voin╚Ť─â poate sau nu s─â fie cognoscibil─â, respectiv comprehensibil─â, ├«ns─â ├Äl aduce pe Dumnezeu ├«n viziunea despre Univers ╚Öi ├«i confer─â un statul absolut. A╚Öa ├«ncepe s─â se instaureze lumea credin╚Ťei ce interfereaz─â cu lumea fantastic─â creat─â prin actul poetic.

Se ating probleme foarte sensibile ╚Öi ├«n ultima parte a poemului unde, ├«n prim─â instan╚Ť─â, la o a patra (╚Öi ultima) invocare direct─â a numelui lui Dumnezeu, I se repro╚Öeaz─â a prioritatea Sa universal─â. Dumnezeu instituie lumea material─â, ordinea universal─â ╚Öi felul de a fi al tuturor lucrurilor din propria sa ini╚Ťiativ─â ╚Öi f─âr─â a se consulta cu nimeni altcineva. Pare c─â subiectul creator ├«╚Öi asuma contradic╚Ťia inerent─â acestei teze, ╚Öi anume c─â, dac─â Dumnezeu este prima cauz─â ├«n Univers, El nu are posibilitatea de a se consulta cu nimeni, pentru c─â nimic nu exist─â ├«nainte ca El s─â ├«l creeze, ╚Öi trece de aceasta, atac├ónd problema balan╚Ťei ├«ntre bine ╚Öi r─âu ├«n univers. Aceasta este ├«ndelung discutat─â ├«n teologie, unde se dau argumente despre existen╚Ťa r─âului ├«ntr-un Univers creat de un Dumnezeu infinit bun ╚Öamd., ╚Öi, din nou, nu ne vom opri asupra ei, dar vom remarca, totu╚Öi, c─â simpla punere a probleme, exprim─ârii frustr─ârii lipsei de ├«n╚Ťelegere nu este nici anti-religioas─â (├«n sensul de ateist─â, care s─â duc─â la negarea existen╚Ťei Divinului ╚Öi lucr─ârii Acestuia) ╚Öi nici nu presupune c─â o explica╚Ťia nu poate exista. Aten╚Ťia subiectului creator pare s─â fie mai mult ├«ndreptat─â pe durerea provenit─â din lipsa, la momentul instaur─ârii lumii poetice ╚Öi, implicit, ├«n aceasta, de r─âspunsuri ╚Öi explica╚Ťii despre Planul Divin originar. A doua problem─â pus─â este cea a fiului care nu seam─ân─â cu Dumnezeu. Expresia are valen╚Ťa dubl─â ╚Öi poate avea ca referent fie Iisus Hristos, Fiul, fie omul, fiul f─âcut dup─â asem─ânarea cu Dumnezeu. Indiferent de designat, semnifica╚Ťia care se construie╚Öte este aceea╚Öi, din moment ce am├óndoi sufer─â ├«n lumea crea╚Ťiei, din cauza coexisten╚Ťei contrariilor ╚Öi a dispropor╚Ťiei dintre bine ╚Öi r─âu. Astfel fiul sufer─â (ÔÇŁtrupul ├«ns├óngeratÔÇŁ) ╚Öi ├«ndep─ârteaz─â asem─ânarea cu Divinitatea care stabile╚Öte absolut toate modurile de a fi ├«ntr-o existen╚Ť─â ├«n care acestea nu se pot r─âsfr├ónge asupra Sa.

Consider├ónd toate acestea, de╚Öi o face prin procedee ╚Öi printr-o lumea foarte diferit─â de tot ce am discutat p├ón─â acum, textul de fa╚Ť─â ├«mbin─â universul de discurs poetic cu cel al credin╚Ťei ╚Öi instituie, printr-o perspectiv─â subiectiv─â absolut─â, o lume a fanteziei peste care se a╚Öaz─â misterele religioase ╚Öi care ├«l ├«nglobeaz─â pe Dumnezeu ca dimensiune omniprezent─â ╚Öi ca adresare direct─â, ├«ntr-un monolog asimetric, considerat, din cauza convingerii cu care subiectul creator ├«╚Öi investe╚Öte presupozi╚Ťiile, ca fiind dialog. Astfel se actualizeaz─â o credin╚Ť─â, chiar dac─â nu una clar─â, adev─ârat─â, ├«n sensul canonic, duhovnicesc, at├ót ├«n planul textului c├ót ╚Öi ├«n activitatea de a actualiza ├«n sufletele subiectului creator ╚Öi subiec╚Ťilor cititori con╚Ťinutul de sens al textului acestuia de poezie-rug─âciune.

2 Comments Add yours

  1. Crengu says:

    Extraordinara aceasta poezie, nu o stiam, multumesc! Si comentariul pe masura! ­čÖé

    Like

    1. Felix says:

      Multumesc mult!

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s