­čç╣­čçę Interferenta Poezie-Rugaciune: Coleridge

Din “Hymn Before Sunrise”:

ÔÇŁAwake, my soul! not only passive praise

Thou owest! not alone these swelling tears,

Mute thanks and secret ecstasy! Awake,

Voice of sweet song! Awake, my heart, awake!

Green vales and icy cliffs, all join my Hymn.

Thou first and chief, sole sovereign of the Vale!

O struggling with the darkness all the night,

And visited all night by troops of stars,

Or when they climb the sky or when they sink:

Companion of the morning star at dawn

Thyself EarthÔÇÖs rosy star, and of the dawn

Co-herald: awake, O wake and utter praise!

Who sank thy sunless pillars deep in Earth?

Who filled thy countenance with rosy light?

Who made thee parent of perpetual streams?

And you, ye five wild torrence fiercely glad!

Who called you forth from night and utter death,

From dark and icy caverns called you forth, 

Down those precipitous, black jagged rock,

For ever shattered and the same for ever?

Who gave you your invulnerable life,

Your strength, your speed, your fury, and your joy,

Unceasing thunder and eternal form?

And who commanded (and the silence came),

Here let the billows stiffen, and have rest?

Ye Ice-falls! ye that from the mountainÔÇÖs brow

Adown enormous ravines slope amain ÔÇô 

Torrents, methinks, that heard a mighty voice,

And stopped at once amid their maddest plunge!

Motionless torrents! Silent cataracts!

Who made you glorious as the Gates of Heaven

Beneath the keen full moon? Who bade the sun

Clothe you in rainbows? Who, with living flowers

Of the loveliest blue, spread garlands at your feet? 

GOD! Let the torrents, like a shout of nations,

Answer! and let the ice plains echo, GOD!

 

GOD! Ye meadow-streams with gladsome voice!

Ye pine-groves, with your soft and soul-like sounds!

And they too have a voice, yon piles of snow,

And in their perilous fall shall thunder, GOD!

Ye living flowers that skirt the eternal frost!

Ye wild goats sporting around the eagleÔÇÖs nest!

Ye eagles, play-mates of the mountain storm!

Ye lightnings, the dread arrows of the clouds!

Ye signs and wonders of the element!

Utter forth God, and fill the hills with praise!

Thou too, hoar Mount! With thy sky-pointing peaks,

Oft from whose feet the avalanche, unheard,

Shoots downward, glittering through the pure serene

Into the depth of clouds, that veil thy breast ÔÇô

Thou too again, stupendous Mountain! Thou

That as I raise my head, awhile bowed low

In adoration, upward from thy base

Slow travelling with dim eyes suffused with tears,

Solemnly seemest, like a vapoury cloud,

To rise before me ÔÇô Rise, O ever rise,

Rise like a cloud of incense from the Earth!

Thou kingly Spirit throned among the hills,

Thou dread ambassador from Earth to Heaven,

Great Hierarch! tell thou the silent sky, 

And tell the stars, and tell yon rising sun,

Earth, with her thousand voices, praises God.ÔÇŁ

Primele patru versuri ale fragmentului sunt  deosebit de interesante , deoarece sunt singurele care se refer─â la o persoan─â , ├«n general, ╚Öi singurele ├«n care subiectul creator este auto-referen╚Ťial, lucru destul de rar ├«n rug─âciune ca cerere, ├«ns─â destul de comun ├«n imnurile psalmice, despre care autorul a recunoscut c─â au servit drept model pentru ceea ce a vrut el s─â scrie. ├Äns─â nu vom face sub nicio form─â o analiz─â de tip pozitivist─â ╚Öi nu vom considera elemente din afara textului. Am stabilit c─â o astfel de abordare reprezint─â o metodologie cu drum ├«nchis, din perspectiva lingvisticii integrale conturate mai sus. Subiectul creator construie╚Öte prin metafora personific─ârii naturii o lume religioas─â a c─ârui motor este epifania romantic─â. Revela╚Ťia care st─â la baza acestui imaginar fantastic este o nevoie intrinsec─â a crea╚Ťiei  naturale de a-╚Öi l─âuda Creatorul, clar, r─âspicat ╚Öi perpetuu; de a reactualiza, prin simpla existen╚Ť─â, bucuria fiin╚Ť─ârii ╚Öi, implicit, slava lui Dumnezeu. O bun─â parte din fragment vorbe╚Öte despre o ÔÇŁtrezireÔÇŁ (awake), deci se contureaz─â  o lume a schimb─ârii atitudinii fa╚Ť─â de faptul c─â natura exist─â a╚Öa cum a l─âsat-o Dumnezeu. ├Än primele r├ónduri, i se cere trezirea chiar inimii sau sufletului subiectului creator; schimbarea de paradigm─â cerut─â trebuie s─â plece de la subiectul creator absolut, la r├óndul s─âu ├«n calitate de f─âptur─â a lui Dumnezeu. Lauda adus─â trebuie s─â fie una exteriorizat─â, poate chiar ostentativ─â (a nu se confunda cu ostentativul  posibil al actului rug─âciunii ├«n public pentru adunarea de lauri de la al╚Ťii). ÔÇŁLacrimileÔÇŁ, ÔÇŁmul╚Ťumirile muteÔÇŁ ╚Öi ÔÇŁextazul (├«n) secretÔÇŁ devin inadecvate, pentru c─â fac parte dintr-o lume anterioar─â epifaniei ╚Öi, deci, nu pot fi ├«nglobate ├«n aceast─â restructurare a realit─â╚Ťii din perspectiva subiectului creator, pe care poemul o propune. Ele trebuie ├«nlocuite cu ÔÇŁvocea unui c├óntec dulceÔÇŁ, ├«n care s─â se al─âture toate elementele naturale contemplate de subiectul creator la momentul epifaniei. ├Äns─â, motorul, sau cauzalitatea primar─â de re-imaginare a lumii ╚Öi construirea unei alteia prin metafor─â, vine din interiorul acestuia din urm─â. Revela╚Ťia este cauzalitatea structur─ârii imaginarului poetic ├«n acest fel, dar nu ╚Öi structur─ârii Universului ├«n forma contemplat─â, c─âci aceasta ├«i revine, at├ót ├«n lumea material─â exterioar─â poetului, c├ót ╚Öi ├«n cea intensional─â construit─â de poezie, lui Dumnezeu.

Sec╚Ťiunile urm─âtoare, p├ón─â la primul ÔÇŁGODÔÇŁ, combin─â lauda naturii cu argumente despre de ce aceasta trebuie s─â ├«l laude pe Creator, f─âr─â a exprima asta direct, ci prin a ├«ncerca s─â fac─â natura ├«ns─â╚Öi s─â-L intuiasc─â, printr-o serie de afirma╚Ťii ╚Öi ├«ntreb─âri. Lauda naturii este o laud─â indirect─â a lui Dumnezeu ca arhitect absolut a perfec╚Ťiunii formelor ╚Öi armoniilor acesteia. Reprezint─â recunoa╚Öterea calit─â╚Ťii Acestuia de Creator, ├«n observarea ╚Öi recunoa╚Öterea planului inteligent care st─â ├«n spatele fiin╚Ť─ârii a tuturor celor cuprinse ├«n natur─â. Poemul are ╚Öi o dimensiune a cererii, ├«ns─â nu lui Dumnezeu, ca ├«n cadrul rug─âciunii tradi╚Ťionale co╚Öeriene, ci o pseudo-cerere (pentru c─â las─â mai mult impresia unei comenzi, sau cel pu╚Ťin a unei invoc─âri obligatorii) c─âtre natura ├«ns─â╚Öi. Iar con╚Ťinutul acesteia este unul legat de vorbire: ÔÇŁroste╚Öte laud─âÔÇŁ (utter praise). Mai mult dec├ót sim╚Ťit─â pasiv, lauda trebuie vociferat─â, materializat─â c─âtre exterior prin vorbire, prin limbaj. Limbajul este a╚Öadar modalitatea de comunicare, de conectare a Creatorului la crea╚Ťie (├«n aceast─â lume poetic─â, nu doar la om), iar el trebuie materializat ├«n actul de a vorbi efectiv, cu restr├óngerea evident─â pe con╚Ťinutul vorbirii la ceva ce poate constitui laud─â adus─â lui Dumnezeu, ca mul╚Ťumire pentru simpla existen╚Ť─â, pentru faptul c─â natura este dat─â a╚Öa ╚Öi nu ├«n niciun alt mod.

 Muntelui, care reprezint─â aten╚Ťia subiectului creator din versul al ╚Öaselea p├ón─â la versul al unsprezecelea, i se adreseaz─â trei ├«ntreb─âri menite s─â ├«l duc─â c─âtre o recunoa╚Ötere intuitiv─â a lui Dumnezeu ca planificator al posibilit─â╚Ťii sale de fiin╚Ťare. Nu ne-am gr─âbi s─â catalog─âm ├«ntreb─ârile ca retorice, deoarece muntelui ╚Öi celorlalte elemente naturale ╚Öi se cere c─â rosteasc─â laud─â, iar din punctul de vedere al crea╚Ťiei prin metafor─â, posibilitatea ca ele s─â r─âspund─â ├«ntreb─ârilor este real─â. Natura nu r─âspunde sau nu laud─â nu pentru c─â nu poate, ci pentru c─â este adormit─â, exact ca sufletul poetului ├«nainte de epifanie: aten╚Ťie special─â este acordat─â conceptului de trezire (awake, wake).  Revela╚Ťia ├«ns─â╚Ťi const─â ├«n convingerea c─â natura trebuie trezit─â, deci trebuie ├«mpins─â c─âtre starea de con╚Ötientizarea a meritelor Divine. Ea este, deci, vie ╚Öi capabil─â de conexiune cu Divinul, exact ca ╚Öi omul (chiar dac─â probabil nu la aceea╚Öi intensitate). 

├Äntreb─ârile continu─â ╚Öi ├«╚Öi mut─â focalizarea c─âtre r├óuri, unde, pe l├óng─â a le chestiona cauzalitatea caracteristicilor lor de baz─â, a ceea ce le face s─â fie r├óuri ╚Öi a Cine ar putea fi ├«n spatele posibilit─â╚Ťilor cu pricina, le chestioneaz─â ╚Öi cauzalitatea dimensiunii estetice: ÔÇŁWho bade the sun / Clothe you in rainbows? Who, with living flowers / Of loveliest blue, spread garlands at your feet?ÔÇŁ. R─âspunsul vine, aparent, tot de la subiectul creator, iar redarea lui ├«n litere mari poate avea func╚Ťii multiple: recunoa╚Öterea omnipoten╚Ťei Divine, ├«nc─ârcarea r─âspunsului cu maxim─â seriozitate, indicarea materializ─ârii, apari╚Ťiei, r─âspunsului cu ostenta╚Ťie, convingerea nevoii de laud─â ╚Öi caracterul urgent al acesteia,  for╚Ťa necesar─â ├«mpingerii naturii c─âtre starea de veghe etc. Aproximativ toate considera╚Ťiile acestea par a fi coroborate de sintagma ÔÇŁlike a shout of nationsÔÇŁ ce urmeaz─â aproape imediat lui ÔÇŁGOD!ÔÇŁ. R─âspunsul trebuie s─â vin─â precum un zbieret, deoarece ╚Öi p─âdurile ╚Öi mald─ârele de z─âpad─â au sunete ÔÇŁsoul-likeÔÇŁ (ÔÇŁprecum sufletulÔÇŁ) ╚Öi au o voce ╚Öi trebuie s─â ÔÇŁfulgereÔÇŁ (ÔÇŁthunderÔÇŁ) numele lui Dumnezeu. 

Nu este foarte clar aici dac─â ├«n lumea fantastic─â instituit─â de poem se cere lauda Divinit─â╚Ťii de c─âtre natura prin limbaj propriu-zis, asemenea posibilit─â╚Ťilor umane, sau prin simplele sunete ce se g─âsesc ├«n ea. Argumente pentru ambele variante pot fi g─âsite ├«n text, ori putem considera c─â este cazul am├óndurora, cert este, ├«ns─â, c─â aceast─â distinc╚Ťie nu ├«mpiedic─â procesul de construc╚Ťie al sensului ├«n interiorul textului ╚Öi nici pe cel de reconstruc╚Ťie de care este responsabil cititorul.

O aten╚Ťie deosebit─â este acordat─â din nou muntelui, ├«n ultima parte a fragmentului, c─âruia subiectul creator ├«i atribuie noi valen╚Ťe, de ÔÇŁambasadorÔÇŁ transcendental, de punte de leg─âtur─â ├«ntre P─âm├ónt ╚Öi Rai, ╚Öi ├«i ├«ncredin╚Ťeaz─â o misiune suplimentar─â, fa╚Ť─â de restul elementelor naturale. Rolul muntelui devine acum cel de a face cunoscut─â ├«ntregii ordini universale (cerul, stelele ╚Öi soarele ÔÇô dovezile cognoscibile ale stratific─ârii existen╚Ťei ce cuprinde ╚Öi planuri superioare) lauda pe care toate fiin╚Ťele de sub a╚Ötri, cu mia lor de voci (ÔÇŁwith her thousand voicesÔÇŁ), o aduc lui Dumnezeu.

Poemul reprezint─â, f─âr─â niciun dubiu, un imn, ├«ns─â nu ├«n viziunea tradi╚Ťional─â. Nu are loc un dialog asimetric (un monolog v─âzut ca dialog) direct cu Dumnezeu, cum este cazul rug─âciunii tradi╚Ťionale, ├«ns─â are loc un monolog cu natura, ce se desf─â╚Öoar─â ├«n deplina prezen╚Ť─â a Divinit─â╚Ťii. Subiectul creator nu ├«i cere nimic lui Dumnezeu ╚Öi nu ├Äl laud─â ├«n adresare direct─â, dar ├Äl laud─â indirect, prin elogiul pe care ├«l aduce crea╚Ťiei Sale ╚Öi ├«i recunoa╚Öte ╚Öi accept─â existen╚Ťa ├«n calitate de cauz─â a fiin╚Ť─ârii naturii, de planificator al ordinii universale. Poetul instaureaz─â o nou─â lume prin metafora trezii naturii la con╚Ötiin╚Ťa faptului c─â datoreaz─â laud─â Creatorului s─âu; creeaz─â o lume posibil─â, intensional─â, prin actul (energeia) poeziei. Pe l├óng─â aceasta, am v─âzut c─â actualizeaz─â universul de discurs al credin╚Ťei, prin presupozi╚Ťiile pe care le face despre Dumnezeu ╚Öi prin faptul evident c─â investe╚Öte aceste presupozi╚Ťii cu credin╚Ťa c─â ele sunt adev─ârate, ╚Öi ajut─â la construirea lumii credin╚Ťei. At├ót ├«n sufletul subiectului creator c├ót ╚Öi ├«n cel al subiectului cititor se actualizeaz─â con╚Ťinutul de sens al textului poeziei, ╚Öi anume c─â Dumnezeu este cauzalitatea primordial─â a perfec╚Ťiunii ╚Öi esteticii ordinii natural-universale ╚Öi c─â trebuie l─âudat pentru aceasta. Astfel, ├«ndep─ârt├óndu-ne pu╚Ťin de viziunea co╚Öerian─â, vom c─â nucleul rug─âciunii nu este cererea, nici m─âcar dialogul ├«ndreptat direct c─âtre Dumnezeu (direc╚Ťia explicit─â a dialogului sau monologului poate fi alta, ├«ns─â con╚Ťinutul acestuia trebuie s─â se desf─â╚Öoare pentru Dumnezeu ╚Öi ├«n prezen╚Ťa Sa textual─â), ci actualizarea credin╚Ťei prin raportarea la imaginea divin─â din om (deci ├«n sufletul s─âu) ╚Öi la universul de discurs al credin╚Ťei, cu lumea de credin╚Ť─â pe care aceasta o instaureaz─â. ├Än cazul de fa╚Ť─â, lumea credin╚Ťei interfereaz─â cu lumea fantastic─â a poeziei, deoarece vorbim despre o lume creat─â pornind de la metafor─â, de un imaginar al reinterpret─ârii lumii empirice, materiale, dar peste care se a╚Öaz─â armonios acele mistere despre care vorbea Co╚Öeriu, ce supun lumea creat─â prezen╚Ťei imanente ╚Öi voin╚Ťei lui Dumnezeu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s