­čç╣­čçę Universul De Discurs Al Credintei, Rugaciunea Ca Text si Rugaciunea Ca Activitate

Co╚Öeriu define╚Öte rug─âciunea ca o ÔÇŁunitate textual─â, apar╚Ťin├ónd domeniului religiei, ├«n care un subiect uman (singur sau multiplu) cere, direct sau indirect, ceva unei Divinit─â╚Ťi, unei fiin╚Ťe supraumane, considerate ca fiind dotat─â cu facult─â╚Ťi supraumane sau chiar cu omnipoten╚Ť─â, av├ónd convingerea c─â aceast─â fiin╚Ť─â poate (sau este dispus─â) s─â-i dea ceea ce cereÔÇŁ (Co╚Öeriu 2000). Pentru c─â defini╚Ťia de a cere ceva lui Dumnezeu este c├ót se poate de simpl─â, analiza ce intereseaz─â (at├ót scopul acestei lucr─âri, c├ót ╚Öi pe Co╚Öeriu) este cea a implica╚Ťiilor enorme ale acesteia.

├Än primul r├ónd, rug─âciunea trebuie considerat─â mereu ca un dialog, chiar dac─â din punct de vedere efectiv lingvistic ea se realizeaz─â sub form─â de monolog. Un subiect care se roag─â (nu vom insista pe diferen╚Ťa subiect individual ╚Öi subiect colectiv ╚Öi nici nu vom clasifica sau considera rug─âciunile din perspectiva acestei diferen╚Ťe; vom l─âsa acest lucru pentru lucr─ârile pur teologice, ce nu ├«╚Öi asum─â nicio dimensiune a transdisciplinarit─â╚Ťii) se angajeaz─â ├«n dialog asimetric cu o intersubiectivitate Divin─â, ce ascult─â, dar nu r─âspunde la dialog prin limbaj, ci prin fapte. Remarc─âm, deci, c─â, exact ca ╚Öi ├«n cazul poeziei, rug─âciunea este un tip de text cu totul special.

├Än al doilea r├ónd, actul ├«n sine de a cere ceva lui Dumnezeu (indiferent c─â implicit asumat sau nu) construie╚Öte ╚Öi (re)actualizeaz─â lumea ╚Öi universul de discurs al credin╚Ťei ├«n care rug─âciunea are loc ╚Öi al c─ârei semnifica╚Ťii ├«l construiesc. Construie╚Öte lumea de credin╚Ť─â pentru c─â implic─â, ├«ntr-o prim─â ╚Öi cea mai important─â faz─â, convingerea subiectului care se roag─â ├«n faptul c─â Dumnezeu exist─â, c─â nu este un Dumnezeu abstract, ci unul cu caracteristici personale, cu care se poate comunica prin rug─âciune, c─â este omnipotent ╚Öi poate ├«ndeplini cererea. Pentru c─â cererea presupune comunicarea a ceea ce se dore╚Öte s─â se cear─â lui Dumnezeu, aceasta instaureaz─â rug─âciunea ca dialog, pe c├ónd imnul nu face acest lucru de fiecare dat─â sau o face par╚Ťial. Din acest motiv consider─â Co╚Öeriu c─â cererea este nucleul rug─âciunii sau rug─âciunea propriu-zis─â. 

A╚Öadar ceea ce caracterizeaz─â rug─âciunea din punctul de vedere al textului ╚Öi al universului de discurs aferent, este credin╚Ťa (certitudinea) subiectului c─â viziunea asupra lumii pe care o instituie ├«n rug─âciune este obiectiv─â, c─â Dumnezeu are atributele men╚Ťionate mai sus ╚Öi c─â o dialogare cu El este posibil─â. Co╚Öeriu, plec├ónd de la un r─âspuns dat de Eugen Ionescu ├«ntr-un interviu, nu vorbe╚Öte de existen╚Ťa lui Dumnezeu ├«n sensul ├«n care obiectele materiale exist─â, ci de fiin╚Ťarea lui. Astfel, ├«n termenii lui Ionescu, vorbim despre un Dumnezeu care este, mai degrab─â dec├ót despre unul care ÔÇŁexist─âÔÇŁ (in abstracto, pur ╚Öi simplu). Accentul cade oricum, precum ├«n teoria polifonic─â a discursului, pe presupozi╚Ťii: acestea sunt elementele care construiesc lumea de credin╚Ť─â.

Limbajul din cadrul rug─âciunii sau cel religios ├«n general are o ÔÇŁfunc╚Ťie transcedental─âÔÇŁ (Co╚Öeriu 2000). De╚Öi Co╚Öeriu nu insist─â foarte mult pe acest aspect, presupunem c─â se face referire la limbajul religios ╚Öi al rug─âciuni este orientat c─âtre realit─â╚Ťi superioare, spirituale ╚Öi este menit s─â ajung─â la Divinitate, deci s─â transcend─â cadrul lumii extralingvistice proxime. Putem merge un pas mai departe ╚Öi considera c─â este ├«ns─â╚Öi natura limbajului ├«n general de a fi transcendental: nu prin dep─â╚Öirea c─âtre spiritual de fiecare dat─â, ci prin simpla dep─â╚Öire a proximit─â╚Ťii extralingvistice. Deoarece una din componentele semnului lingvistic, semnificatul, reprezint─â conceptualiz─âri ale unor fragmente de realitate, limbajul uman are, fa╚Ť─â de pseudo-limbajul animal sau orice alt sistem de semne, o proprietate de dizlocare, de a putea vorbi despre ceva ce nu este acolo, at├ót ├«n spa╚Ťiu, c├ót ╚Öi ├«n timp. ├Än teologie limbajul este o dovad─â a transcendentalit─â╚Ťii ├«ns─â╚Öi (ÔÇŁla ├«nceput era Cuv├óntulÔÇŁ, Ioan 1:1), a cre─âri ╚Öi ordon─ârii Universului (ÔÇŁDumnezeu a zis: ÔÇŁS─â fie lumin─â!ÔÇŁ ╚śi a fost lumin─â, Geneza 1:3) ╚Öi a comunic─ârii cu Dumnezeu (prin faptul c─â Dumnezeu vorbe╚Öte cu Adam pur ╚Öi simplu, f─âr─â a-l ├«nv─â╚Ťa cum, iar acesta ├Äi r─âspunde). 

Se pare c─â limbajul ca atare ╚Öi dimensiunea experien╚Ťei religioase sunt conectate ╚Öi au aspecte comune. Limbajul religiei este un sistem autonom cu propria gramatica (├«n sensul de reguli), propria semantic─â (a semnificatelor) ╚Öi propria logic─â. La fel ca poezia care nu r─âspunde ├«n fa╚Ťa lumii exterioare ei, limbajului religios nu ├«i pot fi aplicate logici din alte sisteme de preocup─âri umane, ├«n aceea╚Öi m─âsur─â ├«n care logica religioas─â nu poate fi aplicat─â ├«ntr-un sistem matematic (unde totul se demonstreaz─â ╚Öi nimic nu se poate crede pur ╚Öi simplu). Adev─ârurile religiei sunt astfel ale religiei ╚Öi pot fi verificate doar ├«n interiorul acesteia. De╚Öi cererea ca nucleu al rug─âciunii nu este nici adev─ârat─â, nici fals─â, rug─âciunea con╚Ťine totu╚Öi ╚Öi aser╚Ťiuni. Toate aceste aspecte reprezint─â caracteristicile universului de discurs al credin╚Ťei, la care limbajul religios ader─â, ╚Öi au fost trecute ├«n revist─â ├«n discu╚Ťia noastr─â despre conceptul de univers de discurs ├«n general. 

F─âr─â a intra foarte mult ├«ntr-o paradigm─â teologic─â a teoriei rug─âciunii, propunem ├«n aceast scurt articol s─â aplic─âm aspecte teoretice ale lingvisticii integrale asupra ideii de rug─âciune ╚Öi s─â nu o privim doar ca pe un produs static (ergon) al textului rug─âciunii, ci ╚Öi ca pe o activitate (energeia), la fel cum am f─âcut ├«n considera╚Ťiile asupra limbajului ├«n general. Stabileam la ├«nceputul lucr─ârii c─â limbajul, actul vorbirii, v─âzut din perspectiva func╚Ťiei sale esen╚Ťiale de crea╚Ťie de semnificate, reprezint─â o activitate creatoare cu poten╚Ťial infinit, prin care se delimiteaz─â, conceptualizeaz─â ╚Öi cunoa╚Öte realitatea extralingvistic─â. ├Äncerc├ónd s─â privim dup─â teoria pe care o face Co╚Öeriu despre textul rug─âciunii ╚Öi universul de discurs al credin╚Ťei, dar ├«nglob├óndu-le, consider─âm c─â actul rug─âciunii, prin vorbirea (cu voce tare sau ├«n g├ónd) sau recitarea textului efectiv al acesteia, actualizeaz─â si creeaz─â o anumit─â viziune despre lume cu un set foarte important de presupozi╚Ťii pe care le-am identificat mai sus. Subiectul care se roag─â depune convingere, credin╚Ť─â ├«n obiectivitatea acestor presupozi╚Ťii (ce pot ├«mbr─âca ╚Öi forma aser╚Ťiunilor directe), iar atunci putem spune, din perspectiva paradigmei pe care am descris-o pe parcursul acestei lucr─âri, c─â rug─âciunea ca activitate actualizeaz─â ├«n sufletul omului con╚Ťinutul de sens al textului rug─âciunii. Ori aceasta este una din func╚Ťiile esen╚Ťiale at├ót ale actului c├ót ╚Öi ale textului rug─âciunii, pe l├óng─â cea de comunicare. Putem defini rug─âciunea din aceast─â perspectiv─â comunicativ─â, de dialog cu Dumnezeu, ├«ns─â credem c─â ar fi o defini╚Ťie incomplet─â, deoarece rug─âciunea, din perspectiva activit─â╚Ťii ╚Öi a sensului textului s─âu, este ╚Öi un act de actualizare ╚Öi, ├«n termeni duhovnice╚Öti, de m─ârturisire a credin╚Ťei (nu ├«n dimensiunea alterit─â╚Ťii neap─ârat, ci ├«n sufletul omului care se roag─â).

Desigur c─â actul rug─âciunii poate fi determinat de circumstan╚Ťe din lumea exterioar─â subiectului ╚Öi de care este ideal s─â se ╚Ťin─â cont, chiar dac─â nu se s─âv├ór╚Öe╚Öte o rug─âciune liturgic─â, ci una personal─â. Co╚Öeriu atrage ╚Öi el aten╚Ťia asupra anumitor cadre de desf─â╚Öurare a actului rug─âciunii ╚Öi men╚Ťioneaz─â c─â aceast─â nu trebuie f─âcut─â niciodat─â cu ostenta╚Ťie, c─â ea nu poate reprezenta un ÔÇŁspectacol publicÔÇŁ ce urm─âre╚Öte s─â adune admira╚Ťia celor din jur. Mai mult, actul rug─âciunii trebuie s─â fie ├«nso╚Ťit de deplin─â seriozitate ╚Öi con╚Ötientizare a importan╚Ťei acestuia ╚Öi a faptului c─â reprezint─â un dialog ├«ntre o subiectivitate ╚Öi o intersubiectivitate ce nu vor putea niciodat─â fi egali. ├Än ceea ce prive╚Öte con╚Ťinutul efectiv, se remarc─â c─â rug─âciunea trebuie s─â fie clar─â ╚Öi nu poate cere (cel pu╚Ťin rug─âciunea adev─ârat─â nu poate cere) r─âu adus alor persoane (Co╚Öeriu 2000).

├Än ultimele sale revizuiri asupra conceptului de ÔÇŁunivers de discursÔÇŁ, am v─âzut c─â Co╚Öeriu le reduce num─ârul de la cinci la patru ╚Öi nu mai vorbe╚Öte despre un univers de discurs al mitologiei, ci ├«l ├«ncadreaz─â pe acesta ├«n universul de discurs al fanteziei, ╚Öi face o distinc╚Ťie fundamental─â ├«ntre mit ╚Öi religie. Mitologia este o art─â provenit─â din rela╚Ťionarea unor fenomene naturale c├ót se poate de reale cu fiin╚Ťe ╚Öi ├«nt├ómpl─âri fantastice, supranaturale ╚Öi, cel mai important, este lipsit─â de credin╚Ť─â. Religia presupune recunoa╚Ötere a lui Dumnezeu ├«n calitatea sa de Creator omnipotent ╚Öi ├«ncercarea intuitiv─â de a-L cunoa╚Öte ╚Öi de a comunica cu El.

Am f─âcut trimitere la lumea pe care universul de discurs al credin╚Ťei o contureaz─â, f─âr─â a o considera separat ├«ntr-o ├«ncercare de descriere. ├Än acest scop, Co╚Öeriu consider─â lumea credin╚Ťei ca fiind pur ╚Öi simplu lumea real─â, peste care se adaug─â ÔÇŁmisterele credin╚ŤeiÔÇŁ (Co╚Öeriu 2000). Aceste mistere ale credin╚Ťei se refer─â la faptul c─â lumea a fost creat─â ╚Öi este sus╚Ťinut─â de voia lui Dumnezeu, ├«mpotriva c─âreia nu poate lua na╚Ötere nici un eveniment. Este o lume ordonat─â anti-arbitrar─â, ├«n care lucrurile decurg sub ├«ng─âduin╚Ťa lui Dumnezeu. Dac─â aceast─â voin╚Ťa Divin─â este cognoscibil─â sau ne este ascuns─â, este imuabil─â sau nu etc. sunt aspecte de teorie pur teologic─â ce nu vor face subiectul considera╚Ťiilor de fa╚Ť─â. Universul de discurs al credin╚Ťei vorbe╚Öte de voin╚Ťa Domnului care ordoneaz─â ╚Öi guverneaz─â lumea ╚Öi despre Dumnezeu ca o cauza primar─â a Universului, ├«ns─â, ├«ntr-un spirit apologetic extraordinar, Co╚Öeriu atrage aten╚Ťia c─â toate acestea nu neag─â principiile cauzale ale naturii, a╚Öa cum ne sunt ele descrise de c─âtre ╚Ötiin╚Ť─â. Ne referim desigur la o credin╚Ť─â cre╚Ötin─â ce ├«╚Öi dore╚Öte s─â fie ortodox─â ╚Öi catolic─â, deci dreapt─â ╚Öi universal─â, ╚Öi, exact cum sugereaz─â ╚Öi Sf├óntul Toma de Aquino c├ónd vorbe╚Öte despre Dumnezeu ca o prim─â mi╚Öcare ├«n/a Universului, Co╚Öeriu propune atribuirii cauzalit─â╚Ťii ├«ns─â╚Öi (├«n general, ca fenomen de lume) voin╚Ťei lui Dumnezeu (Co╚Öeriu 2000). Astfel, credin╚Ťa nu neag─â celelalte viziuni ale lumii ╚Öi nici legitimitatea lor ca modalit─â╚Ťi autonome de cunoa╚Ötere. Ea vrea pe de o parte, s─â le concilieze pe acestea ├«ntr-o paradigm─â guvernat─â de voin╚Ťa Divin─â ╚Öi, pe de alt─â parte, s─â integreze ├«n viziunea despre lume acceptarea faptului c─â aceasta con╚Ťine mistere. Acestea trebuie luate ca atare ╚Öi trebuie acceptat c─â vor r─âm├óne mereu mistere. Dar, recunoa╚Öterea existen╚Ťei acestora din urm─â nu intervine nu intervine cu celelalte moduri de cunoa╚Ötere a lumii; nu neag─â, spre exemplu, obiectivitatea ╚Ötiin╚Ťei (cum se crede de cele mai multe ori) ╚Öi rezultate investiga╚Ťiilor acesteia. Viziunea de lume construit─â de universul de discurs al credin╚Ťei este o viziune ce ├«nglobeaz─â; o viziune integratoare, la fel ca lingvistica pe care vrea s─â o fac─â Co╚Öeriu. 

Orice univers de discurs prezint─â cele trei dimensiuni ale subiectivit─â╚Ťii, obiectivit─â╚Ťii ╚Öi intersubiectivit─â╚Ťii. Obiectivitatea universului de discurs al credin╚Ťei este lumea credin╚Ťei a╚Öa cum am considerat-o mai sus, subiectul este cel ce se roag─â ╚Öi poate fi un subiect individual sau unul colectiv, ├«ns─â Co╚Öeriu face o considera╚Ťie interesant─â despre intersubiectivitatea acestuia. Pe de o parte se consider─â intersubiectivitatea ca fiind Divinul cu care purt─âm dialogul asimetric al rug─âciunii, iar pe de alt─â parte, se vorbe╚Öte de o intersubiectivitate mereu simetric─â ╚Öi de solidaritate ├«ntre toate fiin╚Ťele umane. Spre deosebire de cazul poeziei unde s-a considerat c─â avem de-a face cu un subiect ce ├«╚Öi asuma absolutul ├«n cadrul crea╚Ťiei ╚Öi unde dimensiunea alterit─â╚Ťii lipse╚Öte, ├«n cazul rug─âciunii, subiectul recunoa╚Öte tot timpul al╚Ťi subiec╚Ťi ╚Öi poate orienta foarte u╚Öor rug─âciunea spre ei (├«n sensul de a se ruga pentru al╚Ťii sau a se ruga colectiv pentru acela╚Öi lucru). Pe de alt─â parte, subiectul universului de discurs al credin╚Ťei nu poate fi unul absolut, deoarece exist─â obligativitatea de a se recunoa╚Öte pe sine ca un subiect limitat ce depinde de un intersubiect omnipotent, care este Dumnezeu.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s