“Cititul nu se va compara niciodată cu un film – imaginația necesară transpunerii unei cărți în mintea cititorului este deteriorată de apariția actorilor într-un film. În momentul în care citesc o carte mă traspun instant în povestea descrisă (nu neapărat în personajul principal ci în acela în care mă regăsesc cel mai bine) și simt de foarte multe ori că experimentez exact aceleași trări cu acesta. Psihologic vorbind acest lucru mă atrage în primul rând în literatură – transpunerea într-un personaj cu care ai sau nu ai așa de multe lucruri în comun pe mine personal mă ajută să fac o analiză amănunțită “din exterior” a acțiunilor acestuia (implicit ale mele, într-o oarecare măsură) și, unde e cazul, să mă-ntreb ce aș fi făcut eu diferit. Mi se întâmplă foarte des să mă regăsesc complet în emoțiile descrise într-o carte; sau în emoțiile exprimate de autor într-un fel anume și percepute în mod personal de mine. Pasiunea pentru mine reprezintă senzațiile simțite în momentul lecturii unei cărți extraordinar scrise care-mi trezește mai mult decât curiozitate – împlinire, tristețe, fericire, singurătate, asemănare sau recunoștință.”

-Oana Caplescu