Homo Deus, sau ignoranta si decaderea in paranoia ale lui Yuval Harari. Desi cartea pune multe probleme interesante ce merita reflexie, este aproape imposibil de crezut ca raspunsurile si viziunile pe care le ofera vin de la acelasi autor care ne-a dat Sapiens.

Primele semnale de alarma vin de la frustrarea pe care se pare ca o are Harari cu religia (confirmand cumva ce spunea Roger Scruton despre nevoia intrinseca a oamenilor de sacru). Ateu convins in prima parte a partii, ajunge, in a doua, sa echivaleze cam orice ideologie cu o religie. Mare eroare conceptuala, epistemologica, filosofica samd. Lucrurile degenereaza din punctul asta aproape uniform, insa sunt patru puncte mari care contribuie la ipoteza din Homo Deus si asupra carora trebuie facute precizari despre calitatea argumentelor lui Harari.

Inexistenta Sufletului: argumentul lui Harari este ca sufletul trebuie sa fie unitar, neschimbat si indivizibil, deci nu poate fi explicat de biologia evolutionista si selectia naturala care descriu corpul fizic si schimbarile sale diacronice. Este ca si cum ai spune ca, pentru ca modelul avionului se schimba de la an la an, pilotul nu poate exista.

Inexistenta Liberului Arbitru: nu exista liber arbitru deoarece oamenii isi urmaresc dorintele, actionand conform reactiilor chimice din creier si structura ADN-ului, ambele sisteme bazandu-se fie pe determinism, fie pe mutatii arbitrare. Problema e foarte complexa, dezbatuta in multe carti si reprezinta una din obsesiile stiintei actuale. Pe scurt, spre deosebire de Harari, expertii in domeniu (vezi David Eagleman, ‘Incognito’, 2011) admit ca, desi nu cunoastem inca suficient, exista o teorie a emergentei (opusa teoriei reductioniste), care poate explica cum anumite fenomele nu pot fi explicate prin reducerea la componente: niciuna din partile avionului nu zboara, ai nevoie de tot avionul pentru asta.

Inexistenta Sinelui: se afirma ca nu exista un sine al individului, deoarece aceasta ar trebui sa fie fixat, unitar, neschimbabil. Personal, nu cred ca sinele este incompatibil cu ideea de alterare in timp si nici cu cea a vocilor multiple sau fortelor interioare contradictorii. Lucram in logica cu ideea de unitate a multimii (substantivul colectiv in lingvistica). Spre deosebire d epersonajul literar unidimensional, cum isi imagineaza Harari ca ar trebui sa fie omul detinator de sine, sinele autentic este in perpetuu proces de devenire.

Inteligenta Artificiala: cireasa de pe tortul dezamagirii vine din directia inteligentei artificiale. Harari, speriat probabil de pseudo-experti, care nici ei nu inteleg exact cum functioneaza AI, precum Elon Musk sau Stephen Hawking, ne expune cum algortimii cu acces la baze de date vor prelua controlul, ne vor intelege mai bine decat o facem noi, ne vor depasi inteligenta si ne vor arunca in irelevanta. In primul rand, dupa cum explica clar si Steven Pinker (vezi ‘Enlightenment Now’, 2018), spre deosebire de oameni, algoritmii nu au inteligenta generala. In cel mai avansat caz, ei sunt idioti savanti care pot face un singur lucru. Nu exista nicio modalitate de a ‘coda’ o vointa independenta (asa cum o intelegem la Nietzsche, de exemplu). In calitate de persoana care lucreaza cu si studiaza date si algoritmi, pot sa confirm nu doar ca fricile lui Harari sunt departe de realitate, dar sunt complet divortate de ea. In al doilea rand, Harari se comporta ca si cum algoritmii apar ex-nihil si ex-abrupto si nu sunt complet ganditi, creati, implementati, mentinuti si controlati de homo sapiens.

Trebuie amintita si dementa cu care se incheie volumul, unde Harari face apologetica unei distopii in care renuntam absolut complet la confidentialitate pentru a da algoritmilor absolut toate datele despre noi.

Sigur ca exista si parti bune si realmente interesante: explica cum economia actuala nu mai este asa de mult bazata pe resurse, ci e bazata pe informatie, cum homo sapiens a dominat lumea nu atat de mult prin inteligenta, ci prin abilitatea lui de a colabora in masa, sau cum modernitatea presupune renuntarea la sens (cel exterior, dat de religie, traditie etc) in schimbul puterii.

Sfatul meu ramane acelasi: sa mergem la clasici!