Am citit fiecare pagina din Enlightenment Now cu mania narcisistului. Datele au sosit si am avut dreptate. Pinker ne arata, in primul rand, de ce, nu doar ca epoca contemporana este cea mai buna perioada istorica din absolut toate punctele de vedere, dar lucrurile merg din ce in ce mai bine: capitalismul functioneaza, numarul oamenilor care traiesc in saracie scade constant, mai multi oameni au acces la educatie ca niciodata, orele de munca au scazut, media de viata a crescut exponential, mortalitatea infantila a scazut drastic, societatea este mai toleranta ca oricand, pacea internationala dureaza etc, etc. Mai multi oameni mor de obezitate decat de foamete, de diabet decat in conflict armat si de propria mana decat de atacuri teroriste. 
Nu exista motive intemeiate sa credem ca aceste tendinte nu vor continua. Toti intelectualii profeti ai apocalipsei, fara nicio exceptie, au gresit cu tot ce au prezis, de la razboi nuclear la necesitatea unui guvern global.
Pinker exploreaza si mecanismele psihologice responsabile pentru incapacitatea de a vedea lucrurile asa cum sunt si de a pune in perspectiva. Aici intra, pe langa media, o umbrela larga de prejudecati, din care merita amintit ‘negativity bias’: tot ce e pozitiv sau optimist ni se pare naiv, iar tot ce e negativ ni se pare serios. 
Sunt atinse niste puncte controversate in ultima parte a cartii, unde se identifica inamicii stiintei, progresului si ratiunii. Pinker vorbeste de un umanism ateu care sa fie generator de moralitate si etica, in defavoarea moralei religioase. Mi se pare ca moralitatea seculara nu e incompatibila cu cea religioasa, fapt demonstrat de exista unor forme de umanism religios inclusiv in perioada Renasterii. Apoi mai identifica filosofia lui Nietzsche (pentru eroismul romantic al supra-omului care trebuie sa calce peste restul lumii), dar nu cred ca lumea educata o mai ia in serios, si curentele subsersive precum postmodernismul si deconstructivismul, care vad stiinta si arta ca forme de expresie a puterii. 

11/10 – Masterpiece