“Despre Inima si Alte Eseuri” reprezinta acelasi exercitiu de mici incursiuni in mari probleme pe care il propun toate scrierile scurte ale lui Andrei Plesu. Zmulgerea din “actualitatea” care ne confisca e facilitata de stilul simplu, exemplele clare si analiza de bun simt. Din cele patru texte ale volumului, trei mi se par excelente: “Despre Inima”, cu istoria dihotomiei trup-suflet si reflectiile asuprea simtirii, “Despre Prostie”, mai politizanta, dar cu o foarte buna critica a corectitudinii politice, a ideologiei sau a cliseelor pseudo-intelectuale ce ne tot inunda discursul public si “Despre Rau”, o harta a raportarii la moralitate si religiozitate necesara, cred eu, pentru toata lumea (din moment ce asta e una din intrebarile eterne).

Toate eseurile sunt transcrieri si editari a catorva conferinte tinute intre 2006 si 2015.
Cea despre problema raului a fost tinuta in Cluj si poate fi gasita aici:
https://www.youtube.com/watch?v=cvf8jNjj3a8

“Exista binele si raul, cum exista do de sus si do de jos: fara intervalul dintre ele, nicio melodie nu e posibila”.

Citate

“Din punctul meu vedere, ideea de baza a acestui trend [political corectness][…] este ca omul in general e o vietate bolanda, care trebuie tratata, clipa de clipa, in cele mai obisnuite situatii, cu precautii infinite. N-ai voie sa-l contrazici, sa-l califici in vre-un fel sau altul, sa faci, prin vorba si purtare, vreo aluzie deprimanta la infatisarea, inzestrarile, identitatea si statutul sau. E un fel de politete dusa la limita nevrozei. Ca si cum lumea ar fi un fel de azil, o adunatura de convalescenti, de potentiali sinucigasi, cu care trebuie sa umbli hipergrijuliu, recurgand la tot soiul de menajamente. […] te declari de acord cu ceea ce, de fapt, nu esti de acord, anulezi distinctia dintre regula si neregula, iti suspectezi tot timpul gandirea proprie, vocabularul propriu, spontaneitatea, opinia.”

“Ideologia e un fel de fast-food al gandirii. Dispar elaborarea sistematica, detaliul speculativ si, in locul lor, ramane o schema usor digerabila, accesibila oricui si, mai ales, aplicabila. Gandirea devine un fel de idee fixa. Prostul adora sa fie militant. Cand crede ca stie ceva – si intotdeauna crede asta – are o mare dorinta sa isi raspandeasca stiinta, competenta, intelepciunea asupra intregului mapamond. Pe scurt, vrea sa salveze lumea! Cu forta, daca e nevoie!”

“Vrei-nu vrei e musai sa vezi totul in roz, un imperativ care pe mine ma indispune. Un mare romancier maghiar, Péter Esterházy, mi-a propus odata o excelenta definitie a ‘gandirii pozitive’: e opusul gandirii! Gandirea adevarata nu e o vesela certitudine de fiecare clipa. E ceva viu, un parcurs care include penumbre, dubii, semne de intrebare samd.”